În cadrul Inspectoratului General al Poliției Române se constituie o unitate centrală pentru coordonarea activității de căutare a persoanelor dispărute, denumită Unitatea centrală persoane dispărute, care va include polițiști cu atribuții de gestionare a acestor cazuri. În unitate vor fi angajați inclusiv psihologi și sociologi.
Totodată, va fi înființat Dispeceratul de urgență „Dispariție minor”.
„Dispeceratul de urgență „Dispariție minor” se constituie în scopul preluării apelurilor de urgență cu privire la dispariția minorilor, primite prin numărul de apel unic „112”, și declanșării cu celeritate a procedurilor de căutare, potrivit prezentei legi. Dispeceratul de urgență „Dispariție minor” se constituie în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. Inspectoratul General al Poliției Române centralizează, stochează și pune la dispoziția autorităților abilitate datele privind apelurile primite”, se arată în proiect.
Operatorii Dispeceratului „Dispariție minor” au dreptul, fără o notificare prealabilă a apelantului, de a verifica identitatea și datele de localizare ale acestuia, precum și datele de identitate ale minorului dispărut. Totodată, apelul este și înregistrat.
„În situația sesizării dispariției unui minor prin apelarea numărului unic pentru apeluri de urgență „112”, apelul se redirecționează către Dispeceratul de urgență „Dispariție minor”. Atunci când persoana dispărută este încadrată ca fiind într-o situație de vulnerabilitate, organele de poliție au obligația de a declanșa, de îndată, procedurile de căutare a acesteia”, mai spune proiectul.
Metodele speciale de căutare a unei persoane dispărute sunt: localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță; accesul la un sistem informatic; obținerea datelor de trafic și de localizare prelucrate de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice ori furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului; reținerea, predarea sau percheziționarea trimiterilor poștale; obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane; cercetarea criminalistică în domiciliul, reședința sau sediul unor persoane, fără acordul acestora; obținerea datelor privind situația medicală a unei persoane.
Activitățile de mai sus se efectuează numai în situația în care: persoana dispărută se află într-o situație de vulnerabilitate; datele și informațiile necesare găsirii persoanei dispărute nu ar putea fi obținute în alt mod sau starea de pericol actual în care se află persoana nu permite obținerea acestora în alt mod; măsura este proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, date fiind particularitățile cauzei, importanța datelor și informațiilor ce urmează a fi obținute sau pericolul în care se poate afla persoana dispărută; a fost obținută autorizația prevăzută de prezenta lege.
În proiectul de lege mai este menționată și care este procedura în caz de pericol grav.
„Atunci când întârzierea obținerii autorizării potrivit procedurii prevăzute la art.39 ar pune în pericol grav sănătatea, integritatea corporală sau viața persoanei dispărute, metodele speciale de căutare a unei persoane dispărute se pot realiza cu autorizarea procurorului, pe o durată de maximum 48 de ore, urmând ca autorizarea judecătorului să fie solicitată până la expirarea acestui termen. Judecătorul se pronunță asupra cererii de îndată”, spune sursa citată.
Într-o postare pe Facebook, ministrul interimar de Interne, Mihai Fifor, a scris că este nevoie de un consens pe aceste măsuri supuse dezbaterii.
„Schimbările de care avem nevoie pentru a combate criminalitatea au la bază și modificări ale legii. (…) Proiectul inițiat de MAI aduce modificări esențiale pentru îmbunătățirea modului în care sunt căutate persoanele dispărute și felul în care se intervine pentru localizarea acestora, în special a celor despre care există informații că sunt în pericol iminent”, a scris Fifor.